Jurnalul lui Happysor, cel mai vesel calator !
Viena Verde
O lucrare importantă a arhitectului Friedrich Hundertwasser (hehe! îl cheamă ca pe mine), anume KunstHaus. ‘Kunsthaus’ este pe lista multor vizitatori și turiști ai Vienei. Sfatul meu este să intri pe intrarea principală, cu toate că așa poți rata cafeneaua ascunsă din grădină. În timpul verii este o oază verde ascunsă a metropolei, întărită și de arhitectura excentrică din jur. (Adresa: Untere Weissgerberstrasse 13, 1030).
Viena Verde
Anul 1870. Burghezia în orașul de pe Dunăre își luase locul fruntaș în societatea vieneză. Mă numesc Friedrich von HAPPYșor și în povestea de astăzi vă voi povesti câte puțin despre Viena de atunci, despre locurile mistice pe care le vedeam în fiecare zi în marea capitală. M-am născut într-o familie din pătura săracă a societății, undeva la marginea Vienei, în zona Semmering, în anul 1854, fiind al treilea băiat al familiei.
Dragă cititorule,
‘In der heutigen Folge werde ich zeigen einige der Geheimnisse von Berlin‘ sau în graiul meu, a lui Happyșor, vreau să-ți aduc la cunoștiință ca în ‚episodul‘ de astăzi iți voi dezvălui o parte din secretele Berlinului, orașul care se reinventează „every minute, every hour of the day“.
Salutare dragi cititori,
De câte ori în miez de vară nu v-ați imaginat o insulă cu o vegetație luxuriantă, cu plantații de orez care se răspândesc pe pantele dealurilor și cu oameni zâmbitori, gata să vă ajute în orice situație? Vă răspund eu, Happyșor la această întrebare. Cel puțin o dată pe vară. Oricine care iubește călatoriile și spiritul de aventură s-a visat măcar o dată în viață, undeva pe o plajă pustie cu nisipul de aur și apa ca smaraldul, alături de persoana(persoanele) iubite.
Îndreptându-te spre nord din Funchal, prima oprire pe autostrada de coastă este ‘Camara de Lobos’, un sat pescaresc ciudat, celebru pentru bărcile sale de pescuit pictate strălucitor. Happyșor vă îndeamna cu ardoare aici, în acest sat, să profitați de faptul că puteti mânca ‘espada’ (peste sabie) proaspăt prins de pescari.
Valea Ourika se află la 60 de km de Marrakech, la poalele munților Atlas. În aceasta vale veți găsi multe sate cu locuitori berberi, fabrici de ulei de argan și un peisaj cu multe cascade. Din Marrakech se fac excursii organizate către Valea Ourika. Majoritatea hotelurilor organizează astfel de excursii, fie private, fie în grup organizat. Majoritatea turiștilor fac astfel de excursii pentru a vizita cascadele de la Setti Fatma. Întreaga activitate din vale se concentrează asupra comerțului turistic. La fiecare colț de drum veți găsi localnici care vând bijuterii, suveniruri sau obiecte din alabastru. Fiți atenți, deoarece pretinsele obiecte din ametist sunt de obicei false.
Va povesteam in episoadele anterioare ( 1 si 2), ce nu trebuie sa ratati in insorita Lisabona.
Unul dintre cele mai cunoscute locuri din Lisabona, vizitat de majoritatea turiștilor care pășesc în orașul cu aer sărat apropiat Atlanticului, este districtul Belem, celebrul pentru arhicunoscutul Torre de Belem. Acest district este poziționat mai departe de orasul propriu zis, la vest, este cunoscut pentru grupul său de monumente impozante, de asemenea aici se află reședința prezidențială, Palacio de Belem. Happyșor vă recomandă să vizitați pe îndelete, un fel de slowtravel următoarele obiective: Palacio de Belem, mănăstirea Dos Jeronimos, Padrao dos Decobriementos; magnificul mormânt al lui Vasco da Gama, care a fost construit pentru a omagia succesul întoarcerii exploratorului din India.
A fost odata ca niciodată, un mare explorator al mărilor. Își zicea Happyșor. Era un marinar foarte priceput, bătea mările și oceanele în lung și-n lat. Avea foarte mulți prieteni ce activau în același domeniu. Era prieten de cataramă cu Vasco da Gama, cu Cristofor Columb, cu căpitanul Drake și alții. Avea o flotă maritimă foarte vastă, 20 de corăbii, cu care făcea înconjurul lumii și descoperea noi și noi insule, care mai de care mai diverse față de precedenta. Era un căpitan independent cu o experiență vastă, care asculta doar de coroana regală a Portugaliei, care ii sponsoriza expediițile în Asia îndepărtată și în Lumea Nouă.
Dragilor, nu cred ca am terminat de povestit despre aventurile mele in Lisabona.
Lisabona mi-a dat (de la prima conexiune) un aer de spațialitate dus la ‘nivel de religie’. Poziția orașului apropiată de râu, locurile panoramice superbe (‘miradouros’ în portugheză) de pe dealuri și din turnuri au sporit acest sentiment de spațiu, plusând la el de asemenea și cu cele două poduri spectaculoase: Ponte 25 de Abril și Ponte Vasco da Gama (lung de 16 km, cel mai lung pod din Europa). Pe cuvânt pe Happyșor 🙂
Bun venit dragă cititorule în Africa!
Probabil că ai auzit despre Maroc și cu altă ocazie, probabil că ai mai pomenit de Marrakech ori Casablanca, sau de faptul că marocanii vorbesc franceza la fel de bine ca araba, sau că majoritatea populației este de religie musulmană, dar uită tot ce știai până acum. În povestea de astăzi vei avea ocazia să intri în lumea mai puțin cunoscută a țării situate în nordul Africii, în care caprele stau în copaci la pozat, în care poți schia cu toate că te așteptai mai mult să te dai cu un ‘4 X 4’ pe dunele de nisip, ori faptul că în nordul țării găsești un oras în întregime albastru (fiind vorba de Chefchaoeun), sau că ai putea închiria un cort de lux în plin deșert, cu paturi, dușuri și covoare în el 🙂
Prin urmare, fiți pe fază, povestea lui Happyșor călare pe cămilă, străbătând Marocul vi se va dezvălui în paginile ce urmează.
