Bijutier de Florența | Partea a II-a
Duminica obişnuia să se trezească devreme şi să meargă în Mercato Centrale di Firenze, de unde îşi procura de-ale gurii, dar şi respectuos fiind se întreţinea la vorbă cu negustorii ambulanţi. Apoi avea drum prin piaţa Spirito Sancto de unde cumpăra nişte suncă specială pentru pisicul său. Ah, nu v-am spus! Da, Francesco avea un motan bătrân şi gentil pe nume Turturo.
Lăsa cumpărăturile acasă, îi punea lui Turturo un bol cu şuncă proaspată şi fuguţa mergea la dom, ca să ia parte la slujba religioasă. Mai pe vremuri urca în fiecare duminică numeroasele trepte (în jur de 470) care duc spre balconul circular, deasupra cupolei domului florentin.
În faţa ochilor i se desfăşura panorama renascentistă a oraşului sclipitor, cu râul Arno alene curgând. De curând, nu a mai urcat în cupola domului, dar de fiecare dată după terminarea slujbei catolice, mergea la Baptisteriu, lângă dom, unde avea un bun amic care lucra ca şi curator la o colecţie de statui.
În timpul săptămânii, în timpul liber, când nu făurea în atelierul său, obişnuia să viziteze unele dintre cele mai măreţe galerii de artă, precum Galeria d’Ufizzi, Galeria della Academia şi altele.
Aici îşi găsea liniştea sufletească stând şi urmărind statuia lui David, de însuşi Michelangelo (pe atunci mai actuală decât în zilele noastre) sau scăldându-şi gândurile în picturile celebre ale artiştilor renascentişti, în special la Pallazo dei Pitti, la poalele grădinilor Boboli.
La Capella dei Medicee, Francesco de Happyşor obişnuia să facă schiţe în creion de cărbune, la unele detalii din care se inspiră în atelierul său de “producţie”. Se inspiră în mare parte, din sculpturile marelui Michelangelo făcute special pentru cripta celei mai cunoscute familii bogate ale Florenţei, familia de Medici (Medicee).
Pentru partea a III-a a povestirii florentine cu Happyșor, click aici.
Lasă un răspuns